SECTORUL B

ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 29)

Iată, dragi cititori, că am ajuns în București. După unii cercetători, acesta este leagănul civilizației ultras din România. Dar săptămîna asta nu ne vom opri la dinozaurii fenomenului. Vorbim despre galeria echipei FC Național, fostă Progresul.

Începuturile galeriei Progresului se pierd în negura comunismului. De atunci se mergea în deplasări, dar nu era nimic organizat și nici nu se poate vorbi despre un fenomen de amploare. Doar cîțiva progresiști își urmăreau echipa în orașele apropiate de Capitală. Abia în 1995 a apărut o ligă a suporterilor. Care și-a atins vîrful existenței cînd avea în catalog o sută de elevi.

2003 a fost anul de cotitură în viața suporterilor bleu-albaștri. Atunci a apărut grupul Fans. Bine, steagul exista mai înainte, dar abia acum a dobîndit niște oameni în spatele lui. Cei doi membri fondatori s-au cunoscut pe site-ul oficial al clubului. După ce au părăsit spațiul virtual și au ieșit în fața blocului, au strîns zece ultrași în două-trei luni. Băieții nu s-au oprit aici cu ineditul. La capitolul „dușmani“, ultrașii Naționalului au fost extrem de originali: principalii lor rivali au fost trompetiștii de la Los Platanos. Ăștia formau o orchestră plătită de club să cînte la meciuri hituri ca „When the Saints Go Marching In“ sau modernul „Livin’ la Vida Loca“. Atmosfera de pe stadionul din Parcul cu Platani semăna izbitor cu nunta din Pisica albă, pisica neagră.

Cavalerii frunzei de platan mai aveau o mare problemă: poziția în arenă. Nici nu știau fotbaliștii pe ce garduri să mai sară la goluri. Visul FANS-ilor era să stea și ei la peluza nord. Reușeau doar la meciurile cu Steaua, Dinamo sau Rapid, cînd se umplea „Cotroceni“-ul. În rest, jandarmii îi plimbau pe tot stadionul. Grupul a fost total independent financiar. Se plăteau cotizații lunare pentru deplasări, bannere și alte obiecte specifice activității. O singură dată au primit un microbuz gratis de la club. Atît de rău le-a părut pentru fapta comisă încît, la următoarea întîlnire cu Cost­i Iacov, președintele FC Național, au refuzat chiar și cutia de Cola oferită din curtoazie. Inevitabil la un grup ultras este să se înjure cu oficialii clubului. Și la FC Național s-a în­tîm­plat asta. Gino Iorgulescu a fost criticat insistent de suporteri în 2004, cînd a amenințat că mută echipa ba la Brașov, ba la Urziceni, ba la Craiova.

Revenind la „dușmani“, trebuie să precizăm întîi că nu au avut niciodată așa ceva. Deci nici mari incidente. Doar cu jandarmii s-au mai luptat din cînd în cînd. Amintim doar de episodul în care, dintr-un ordin venit de la conducere, nu li s-a permis nici să-și pună steagurile pe gard. La realizări, trecem cîteva coregrafii întinse mai mult pe scaune. De unde atîtea mîini care să le țină ridicate? Tot aici trebuie să punctăm și cea mai importantă deplasare a galeriei. La Craiova, în 2002, meciul Universitatea-FC Național decidea campionatul. Dacă gazdele învingeau, Dinamo ieșea campioană, dacă nu, bancarii terminau pe primul loc. Tot Stadionul „Ion Oblemenco“ i-a susținut atunci pe rivalii Științei. Progresul a avut cei mai mulți suporteri din întreaga istorie. Din păcate, jucătorii n-au suportat încurajările și au pierdut partida. Implicit și campionatul.

Grupul FANS s-a desființat, după doar cinci ani de activitate, în urma problemelor interne despre care n-am putut afla încă nimic. Rămășițele au format alt grup, Sectorul B. Însă, după doar un an, clubul a pus pentru ultima oară geană pe geană, fiind răpus de o grea boală economică: o erupție de datorii neplătite. Odată cu evenimentul ăsta s-a dus și galeria într-un loc în care torțele și fumigenele ard neîntrerupt. Așa le trebuie dacă înjură pe stadioane. (Peluza Oficială Kamikaze)

ARTICOLE, DIN PRESĂ Fans, FC Naţional