Iată, dragi cititori, că am ajuns în București. După unii cercetători, acesta este leagănul civilizației ultras din România. Dar săptămîna asta nu ne vom opri la dinozaurii fenomenului. Vorbim despre galeria echipei FC Național, fostă Progresul.

Începuturile galeriei Progresului se pierd în negura comunismului. De atunci se mergea în deplasări, dar nu era nimic organizat și nici nu se poate vorbi despre un fenomen de amploare. Doar cîțiva progresiști își urmăreau echipa în orașele apropiate de Capitală. Abia în 1995 a apărut o ligă a suporterilor. Care și-a atins vîrful existenței cînd avea în catalog o sută de elevi.

2003 a fost anul de cotitură în viața suporterilor bleu-albaștri. Atunci a apărut grupul Fans. Bine, steagul exista mai înainte, dar abia acum a dobîndit niște oameni în spatele lui. Cei doi membri fondatori s-au cunoscut pe site-ul oficial al clubului. După ce au părăsit spațiul virtual și au ieșit în fața blocului, au strîns zece ultrași în două-trei luni. Băieții nu s-au oprit aici cu ineditul. La capitolul „dușmani“, ultrașii Naționalului au fost extrem de originali: principalii lor rivali au fost trompetiștii de la Los Platanos. Ăștia formau o orchestră plătită de club să cînte la meciuri hituri ca „When the Saints Go Marching In“ sau modernul „Livin’ la Vida Loca“. Atmosfera de pe stadionul din Parcul cu Platani semăna izbitor cu nunta din Pisica albă, pisica neagră.

Cavalerii frunzei de platan mai aveau o mare problemă: poziția în arenă. Nici nu știau fotbaliștii pe ce garduri să mai sară la goluri. Visul FANS-ilor era să stea și ei la peluza nord. Reușeau doar la meciurile cu Steaua, Dinamo sau Rapid, cînd se umplea „Cotroceni“-ul. În rest, jandarmii îi plimbau pe tot stadionul. Grupul a fost total independent financiar. Se plăteau cotizații lunare pentru deplasări, bannere și alte obiecte specifice activității. O singură dată au primit un microbuz gratis de la club. Atît de rău le-a părut pentru fapta comisă încît, la următoarea întîlnire cu Cost­i Iacov, președintele FC Național, au refuzat chiar și cutia de Cola oferită din curtoazie. Inevitabil la un grup ultras este să se înjure cu oficialii clubului. Și la FC Național s-a în­tîm­plat asta. Gino Iorgulescu a fost criticat insistent de suporteri în 2004, cînd a amenințat că mută echipa ba la Brașov, ba la Urziceni, ba la Craiova.

Revenind la „dușmani“, trebuie să precizăm întîi că nu au avut niciodată așa ceva. Deci nici mari incidente. Doar cu jandarmii s-au mai luptat din cînd în cînd. Amintim doar de episodul în care, dintr-un ordin venit de la conducere, nu li s-a permis nici să-și pună steagurile pe gard. La realizări, trecem cîteva coregrafii întinse mai mult pe scaune. De unde atîtea mîini care să le țină ridicate? Tot aici trebuie să punctăm și cea mai importantă deplasare a galeriei. La Craiova, în 2002, meciul Universitatea-FC Național decidea campionatul. Dacă gazdele învingeau, Dinamo ieșea campioană, dacă nu, bancarii terminau pe primul loc. Tot Stadionul „Ion Oblemenco“ i-a susținut atunci pe rivalii Științei. Progresul a avut cei mai mulți suporteri din întreaga istorie. Din păcate, jucătorii n-au suportat încurajările și au pierdut partida. Implicit și campionatul.

Grupul FANS s-a desființat, după doar cinci ani de activitate, în urma problemelor interne despre care n-am putut afla încă nimic. Rămășițele au format alt grup, Sectorul B. Însă, după doar un an, clubul a pus pentru ultima oară geană pe geană, fiind răpus de o grea boală economică: o erupție de datorii neplătite. Odată cu evenimentul ăsta s-a dus și galeria într-un loc în care torțele și fumigenele ard neîntrerupt. Așa le trebuie dacă înjură pe stadioane. (Peluza Oficială Kamikaze)

Pagina 2

Pagina 3

Pagina 4

Moare şi speranţa

Pentru Progresul Bucureşti, fostă FC Naţional, exilată şi uitată în liga a patra, nu se întrevede niciun viitor. Cu un lot format, în mare parte, din jucători născuţi după 1990, antrenată de un profesor de educaţie fizică şi fără o bază de pregătire adecvată, Progresul pare condamnată la uitare.

Despre o revenire în prim-planul fotbalului românesc nici nu poate fi vorba, iar puţinii fani care au mai rămas fideli sunt pe cale să se resemneze cu ideea că echipa lor de suflet va dispărea într-un mod nedemn. Progresul îşi dispută meciurile de acasă din Liga a IV-a la “umbra” noului stadion “Lia Manoliu”, pe terenul Electroaparataj. În contrast cu opulenţa investiţiei de peste 100 de milioane de euro, “bancarii” evoluează pe una dintre cele mai proaste suprafeţe de joc din Bucureşti. La fiecare pas făcut de fotbalişti se ridică nori denşi de praf din vegetaţia de izlaz care ţine loc de gazon. Echipa este pregătită de Gheorghe Olteanu, un profesor de educaţie fizică, iar jucătorii evoluează mai mult de plăcere. După două etape, Progresul e pe locul 10 în seria I, cu zero puncte şi cu doar un gol marcat.

“BNR mi-a cerut 40.000 de euro chirie pe lună”

Patronul Progresului, Bogdan Tohăneanu, deplânge soarta formaţiei sale şi susţine că face eforturi mari pentru a o ţine în viaţă. “Dau 75.000 de euro pe an din propriul buzunar pentru a ţine echipa. Sunt conştient că jucătorii nu au cele mai bune condiţii, dar nu prea am ce face. Jucăm pe Electroaparataj pentru că acolo ne permitem. Cei de la BNR mi-au cerut 40.000 de euro pe lună chirie pentru o bază sportivă care acum se află în paragină şi ea”, a spus Tohăneanu, după care a continuat: “Eu aş vrea să readuc echipa în Liga I, dar fără un partener solid din punct de vedere financiar e aproape imposibil. Deocamdată vrem să ne menţinem pe linia de plutire”.

150 de euro pe lună este salariul unui fotbalist la Progresul. Însă doar câţiva dintre jucători primesc aceşti bani. Restul joacă pe gratis

“Mi-ar plăcea să evoluăm pe noul stadion «Lia Manoliu», dar nu avem bani pentru aşa ceva”
Bogdan Tohăneanu, patron Progresul

articol scris de Florin ALBOIU şi Daniel REMEŞ

foto de Florin ALBOIU

Sursa: liga2.ro

Ţinem aşadar să urăm La mulţi ani Progresului şi viaţă lungă suporterilor bancari! şi cu această ocazie vă invităm pe voi, suporteri progresişti sau ai altor echipe, foşti sau actuali jucători la acest club, ş.a.m.d., să adăugaţi la acest articol măcar una din întâmplările trăite pe lângă Progresul şi de care vă amintiţi cu drag.

SAMBATA 24 APRILIE, ORA 11,TEREN CORESI.
VICTORIA INTELIGENTEI SI A DISCIPLINEI.
PROGRESUL BUCURESTI: 12.MARINESCU, 5.ILIUTA, 3.STOIAN DANIEL, 19.MARINUS, 17.IONESCU (18 SOARE) – 18.(tot 18 nu e nici o greseala) OSE SEBASTIAN,(16.GHITA),  22.GEANA (capitanul echipei), 21.SAVA, 13.DUTU(9. ASTRENIE ) – 10.GHEORGHIU , 8.BADEA .
Faze importante ale meciului: 1-0 min 50 STOIAN DANIEL gol superb cu capul; min 56 lovitura de la 11 metri in urma unui fault fara minge in suprafata de pedeapsa asupra lui STOIAN DANIEL ratare a lui MARINUS ce a trimis balonul in bratele portarului; min 88 pasa geniala a lui GHEORGHIU la ASTRENIE si scorul devine 2-0 ; doua minute mai tarziu GHEORGHIU scapat singur cu portarul ridica scorul la 3-0 si inchide tabela!
De remarcat deosebitul efort si puterea de lupta a lui BADEA precum si a lui STOIAN DANIEL. Nu pot decat sa felicit atat lotul de fotbalisti care a realizat o serie de 4 victorii consecutive fara a primi gol, cat si conducerea echipei. Urmeaza jocul de joi ora 17 cu echipa SPIC DE GRAU din deplasare si printr-un rezultat bun, care poate fi obtinut  si cu ajutorul suporterilor, se poate realiza intrarea in play-off.

Cronica scrisa de Cristi Oanta

Anul 2009 – cel mai negru din istoria Progresului – marchează materializarea unor zvonuri sumbre care au început să circule prin Cotroceni încă din toamna lui 2008. Deşi zvonuri despre fuziuni, mutarea sau desfiinţarea clubului se mai auziseră în trecut, situaţia în care se afla clubul la începutului lui 2009 făcea sfârşitul să pară din ce în ce mai plauzibil – salariile jucătorilor erau neplătite de luni bune în timp ce BNR, acuzând acumularea restanţelor la chiria pentru bază sportivă, ameninţa din ce în ce mai mult cu evacuarea clubului din Cotroceni.

Paradoxal, acei jucători neplătiţi şi fără nicio certitudine, au reuşit, pentru o scurtă perioadă, să formeze una din cele mai frumoase echipe ale Progresului, clasându-se pe locul 2 (loc promovabil) la sfârşitul turului ligii secunde cu numai 2 meciuri pierdute. Din păcate presiunea nesiguranţei şi ofertele din partea altor cluburi au determinat o bună parte din lotul echipei să plece, printre primii fiind chiar antrenorul de-atunci, Marius Şumudică.

Anul începe cu acelaşi fond de tăcere – nimeni nu cunoştea nimic sigur iar ştirile din presă conform cărora Progresul urmează să fie evacuat din Cotroceni nu le mai infirma nimeni. După ce Dodu a aruncat prosopul declarându-se “lovit de criză”, clubul a revenit în posesia lui Costi Iacov care l-a pus în faţă pe Bogdan Tohaneanu ca Preşedinte Executiv.

Între timp, ce-a mai rămas din lot se reuneşte, în Cotroceni. În ciuda numeroaselor plecări şi a situaţiei incerte, echipa încă inspiră optimism. Jucători de bază precum Cristi Popescu, Egon, Dobre sau Somcherechi au ales să rămână în continuare la club. În timp ce evacuarea din Parcul cu Platani se mai amâna un pic, echipa începe să facă antrenamente şi să joace amicale încercând să recupereze timpul pierdut.

La începutul lunii Februarie, BNR îşi anunţă decizia irevocabilă de a evacua prin orice mijloace clubul de fotbal Progresul din Stadionul Cotroceni. Urmează schimburi de replici în presă între conducerea clubului şi BNR – consiliul de administraţie dă vina pe BNR că vrea să forţeze desfiinţarea clubului din presupuse interese imobiliare în timp ce BNR se disculpă spunând că nu obţine profit în urma chiriei lunare de circa 40.000 de euro… Într-o încercare de a schimba inevitabilul organizăm un miting de protest în faţa sediului BNR, miting la care participă toată lumea – juniori, jucători, conducerea clubului, suporteri vechi şi noi.

Urmează startul returului – nu însă şi pentru Progresul! Meciul cu Dunărea Galaţi, primul din retur, rămâne neprogramat din cauza datoriilor – meci care la vremea respectivă nu s-a ştiut foarte clar dacă a fost pierdut cu 3-0 la masa verde sau dacă a fost doar amânat. Situaţia se răstoarnă în câteva zile şi aflăm că sigur suntem programaţi in a 2-a etapă din retur, cu FC Snagov.

Deplasarea la Snagov a fost momentul de apogeu al speranţei. Cu o zi înainte se vorbea despre contracte noi pentru jucători iar grija evacuării dispăruse ca grija unei contravenţii nesemnate. Deşi nu am reuşit decât un egal, echipa a jucat cu o nesperată determinare şi a reuşit să facă un meci destul de bun ţinând cont de situaţia de la club. După acel meci au urmat însă trei meciuri pierdute cu 2-0: cu Ceahlăul, la Suceava şi din nou acasă cu Tulcea.

Nu ştiam că 28 Martie 2009 urma să fie ultima dată când călcăm în Sectorul B, Tribuna a 2-a, Cotroceni …

Cu datorii faţă de angajaţi şi faţă de fotbalişti, sancţionat de FRF şi UEFA şi cu chiria stadionului neplătită, Progresul Bucureşti este evacuat din Parcul cu Platani pe 7 aprilie 2009, de către jandarmi şi executori judecătoreşti. Mai departe clubul este declarat falimentar de patronii săi, care au preferat să îl desfiinţeze acuzând datoriile prea mari şi lipsa sponsorilor.

Echipa este desfiinţată; retrasă din campionat; jucătorii şi suporterii umiliţi de conducere.

Deznădăjduiţi, la o cârciumă oarecare ieşim pentru ultima dată cu Egon şi Cristi animaţi de amintiri povestite cu veselie dar avem toţi tristeţe în suflete. Era sfârşitul unui drum care în loc să ne fi dus spre promovare ne-a adus la desfiinţare, … disperare, neputinţă.

Îmi permit să fac aici o mică paranteză şi sunt convins că vorbesc în numele tuturor progresiştilor când zic: Mulţumim vouă – Radek, Cristi, Egon şi alţi câţiva – pentru perseverenţa şi romantismul de care aţi dat dovadă ca jucători ai Progresului în cele mai sumbre zile ale istoriei lui.

Progresul îşi încetase activitatea de mai bine de o lună şi în tot acest timp nu se mai auzea nimic despre viitorul echipei noastre. Nu stiam daca vom mai avea echipa sau daca vom mai merge vreodata la meciuri si ne intrebam obsesiv oare de cati ani va fi nevoie pentru ca acest club sa fie uitat definitiv?

Din dorinţa de a menţine viu spiritul Progresului am organizat, în apropierea aniversării clubului, Cupa Suporterilor Bancari – ediţia a 3-a. Primele două ediţii avuseseră loc în iulie 2007, respectiv aprilie 2008. Situaţia de acum însă era una complet diferită în condiţiile în care părea că tot ceea ce mai există din Progresul eram noi, suporterii.

A urmat şi CSB 4 o luna mai târziu dar deja simţeam că spiritul progresist se pierde fără echipă.  Au fost cinci luni de tăcere nenorocită; cinci luni de purgatoriu pentru Progresul.

Istoria şi tradiţia nu dau voie finalului să se întâmple. Progresul revine pe harta fotbalului românesc direct în liga a 4-a iar echipa cu care pornim este formată din juniorii grupelor ’91 şi ’92 iar deţinătorul societăţii este Bogdan Tohăneanu.

Ne decidem să fim alături de noua echipă a Progresului, indiferent de ligă, de ziua şi ora la care se joacă, de coclaurile unde vom juca, sau de alte amănunte pe care le considerăm doar detalii ale unei perioade noi şi bizare dar aparţinând aceleiaşi istorii.

Începe 2009-2010, Liga a 4-a, cu o senzaţie dulce-amăruie. Ne bucurăm că Progresul nu a dispărut dar unde am ajuns? -  din inima Bucureştiului direct în exil, jucând pe terenuri parcă exilate şi ele la rândul lor de oraş în zonele industriale şi periferie. Turul începe cu un meci acasă aşa că facem cunoştinţă cu noul nostru stadion care-i de fapt un teren undeva după Casa Scînteii, prins între şine de tren şi pista aeroportului Băneasa.

Probabil nu vom afla vreodată dacă cineva a decis soarta asta şi din ce interese a făcut-o sau dacă Progresul a fost pur şi simplu victima indolenţei, coincidenţei sau a propriei condiţii. Cert e că vrem să ne legăm de soarta asta aşa cum e ea, mai departe.

Echipa noastră-i o gaşcă de copii timizi. Mai au mult de crescut dar noi îi susţinem şi nu li se oferă prea multe dar joacă pentru ei şi ei se bucură sincer pentru orice gol sau victorie. Au început sezonul destul de bine: 3-1 cu Mogoşoaia, 4-3 la Romprim şi 12-0 cu Atleticos2. Au urmat însă şi înfrângeri: 1-3 cu Coresi (şi ieşim din cupă), 0-8 cu Chiajna2 care de fapt a fost cam Chiajna unu, 0-3 cu Chitila şi 0-1 în Voluntari. Părea că ne revenim după ce am învins Tracţiunea cu 4-1 şi Steaua3 cu 2-0 dar, după 2-2 cu Aversa, pierdem 0-2 cu Spic de Grâu, facem egal 0-0 cu Sportul2 apoi, în primele două etape din retur, programate în decembrie, pierdem la Mogoşoaia 0-1 şi 0-2 cu Romprim.

Noul început e mediocru dar e greu să fie altfel cand se joaca in paralel in Liga a 4-a şi la Republicani cu aproape aceeaşi echipă. Asta a înseamnat două şi uneori chiar trei meciuri oficiale pe săptămână. Situaţia e aşa din cauză că echipele de liga 4 sunt obligate să aibă o grupă de juniori înscrisă la campionatul de Republicani şi pentru că la echipă nu sunt suficienţi jucători … şi nici resurse. În plus, cei mai mulţi oricum joacă pe gratis, de plăcere.

Suntem în liga a 4-a, dezrădăcinaţi şi cu palmaresul sub sechestru. Unii spun că asta nu mai e Progresul dar noi spunem că Progresul nu înseamnă acte; hârtii sau bucăţi de capital. Progresul e suma istorisirilor celor bătrâni şi a trăirilor celor tineri. Progresul există într-o conştientă colectivă, nu în nişte acte de la registrul comerţului.

Continuăm dintr-o motivaţie prost interpretată de unii şi sperăm că cineva cu bani mulţi şi ambiţie de investitor îşi va asuma cauza Progresului. Dar pe lângă asta mai sperăm şi la investiţia celor fără bani mulţi dar cu pasiune sinceră.

V.

Din relatarea lui Cristi Oanta, unul din suporterii prezenti la meci, echipa de astazi a Progresului a fost: 12.Marinescu – 18.Soare, 3.Stoian, 6.Lazar, 14.Harsu – 9.Arsenie, 16.Ghita, 5. Iliuta – 7. Bartan, 24.Nitu, 11.Dumitrescu. Au mai intrat: 17. Ionescu, 2. Pruna, 21. Graur, 20. Mihaila. Pentru aceasta partida, Sorin Gheorghiu (Messi) a fost suspendat.

Speram ca ai nostri sa faca un meci mai bun in ultima etapa din 2009, care se va disputa marti la ora 12:00 pe Coresi, impotriva celor de la Romprim.

Nu, nu este un meci de juniori, aşa cum poate ai fi tentat să crezi la prima vedere, văzându-i pe aceşti copii. Este o partidă contând pentru campionatul de seniori al Municipiului Bucureşti, Seria I, Liga a IV-a, fosta “Onoare”. Iar băieţii îmbrăcaţi în bleu-albastru evoluează sub numele unei echipe care a făcut istorie în fotbalul românesc: Progresul!

Criza economică şi pretenţiile BNR au fost fatale
Da, aici au ajuns să joace urmaşii lui Oaidă şi ai lui Mateianu. Deşi cu mari probleme financiare, “bancarii” s-au mai târât până astă-primăvară cum au putut, fiind una dintre formaţiile de frunte ale Ligii a II-a. Două neprogramări consecutive, cu Dunărea Giurgiu şi Concordia Chiajna, au însemnat începutul sfârşitului.
Fostul patron, Dodu, lovit de criză, n-a mai putut plăti datoriile nici către jucători, nici către Banca Naţională, proprietara arenei din Cotroceni, 40.000 de euro pe lună! BNR a evacuat echipa, iar de Progresul s-a ales praful şi pulberea. Din candidați la promovarea în Liga I, “bancarii” s-au transformat în niște fantome.

Speranţa moare ultima
Câteva luni nu s-a mai ştiut nimic de echipa asta. Mulţi o dădeau ca şi desfiinţată. În vară, însă, un fost ziarist – acum avocat -, Bogdan Tohăneanu, i-a strâns pe antrenorii grupelor de copii din club şi le-a comunicat că va prelua aceste grupe, cu tot cu ei, iar juniorii mari vor evolua şi în Liga a IV-a, sub denumirea de FC Progresul. Doar trei grupe au plecat definitiv de la club, luate de antrenorul Ilie Rontea, cel care a fondat “Pro Progresul Ilie Rontea”!

Puştii ăştia, care înoată acum în bălţile formate pe teren şi plini de noroi până la gât, sunt născuţi în 1991 şi 1992. Sunt prea cruzi pentru terenurile astea imposibile şi, uneori, pentru nişte adversari obişnuiţi să atace de la brâu în sus.

Antrenorii Dan Păun şi Teodor Beldie stau în permanenţă cu gura pe ei, încercând să le dea mai mult curaj, dar şi ei sunt conştienţi că e un război pierdut din start: “Anul ăsta n-avem nicio şansă, dar la anul, când se mai coc, cu siguranţă vom defila spre Divizia C!”, spune “principalul” Păun. Momentan, gruparea se află pe locul 7, din 12 echipe, în seria sa.

Se antrenează pe unde apucă
Aici, pe Coresi, joacă însă doar meciurile oficiale. Rareori se lipesc de câte un antrenament, pentru că suma solicitată pentru închiriere e una destul de mare. Noroc că antrenorul este şi lector la o universitate bucureşteană şi îi mai bagă pe terenul respectivei instituţii. Asta cât o mai merge!
Nici cu celelalte grupe, mai mici, lucrurile nu stau diferit. Fiecare – pe unde apucă şi cât apucă. Adică, unii – pe undeva, pe un teren situat pe Şoseaua Măgurele. Alţii, pe la Voinicelul, iar cei mai mici, prin curtea câte unui liceu sau a unei şcoli.

Greutăţile de acum, comparabile cu cele din anii ’80
E greu, o spun toţi, dar important este că speranţă încă există. Vorba unuia dintre tehnicieni: “Am mai trecut noi prin clipe grele în anii 80, când ne-au luat cei de la Victoria tribunele şi le-au dus în «Ştefan cel Mare», sau când am jucat prin «C» şi eram Progresul-Vulcan. Clubul ăsta o să renască, pentru că nu-l lasă trecutul să moară!”.

Palmaresul a rămas la vechea societate
Pentru a putea prelua echipa în vară şi a o înscrie în campionat, noul patron, Bogdan Tohăneanu, a trebuit să-i schimbe denumirea din SC FC Progresul în AS FC Progresul. Practic, asta înseamnă că e o echipă nou-înfiinţată. Palmaresul a rămas la vechiul patron şi la vechea societate, dar poate fi răscumpărat în timp. În ceea ce priveşte vechea SC, aceasta a intrat în procedură de faliment. Procesul se anunţă unul de durată. Deocamdată, SC FC Progresul mai există doar în acte şi nu a fost radiată pentru că pe vechea denumire trebuie să se mai primească nişte sume de bani din diferite transferuri efectuate în timp către alte cluburi, numele cel mai cunoscut de pe această listă fiind al fostului internaţional de tineret Ovidiu Herea, trecut în vara anului 2008 la Rapid.

Galerie şi în “D”!
Identificată de mulţi drept echipa suporterilor trecuţi de prima tinereţe, Progresul are parte şi în Liga a IV-a de susţinerea fanilor de toate vârstele. La fiecare meci, indiferent că echipa joacă acasă sau în deplasare, în tribune este prezentă şi galeria, alcătuită acum în cea mai mare parte din studenţi, care se manifestă atât vocal, cât şi, uneori, prin spectacole pirotehnice! De asemenea, la fiecare meci ei afişează pe garduri bannere în culorile clubului, bleu-albastru.

Ce înseamnă Progresul

- Club înfiinţat în anul 1944

- Câştigătoare a Cupei României în 1960

- Finalistă a Cupei României în 1958, 1997, 2003, 2006

- Vicecampioană a României în 1956, 1996, 1997, 2002

- Aici au crescut sau au evoluat internaţionali ca Viorel Mateianu, Nicolae Oaidă, Alexandru Caricaş, Dudu Georgescu, Mircea Sandu, Aurel Beldeanu, Gino Iorgulescu, Liviu Ciobotariu

“Echipa asta este ambiţia mea. O duc cât pot!”
Bogdan Tohăneanu are 37 de ani şi este avocat de meserie. Între anii 1996 şi 1999, în timpul facultăţii, a cochetat cu presa sportivă, lucrând la “Sport Plus” şi “Sport XXI”. Este legat de fotbal şi prin faptul că este avocatul lui Cristiano Bergodi în litigiul cu Steaua. Acum, fostul ziarist finanţează echipa Progresul.

-Domnule Tohăneanu, de unde şi până unde aţi ajuns patron la Progresul?
-Ei, patron! Deocamdată nu este decât o formaţie de Divizia D. Ce-o fi mai încolo, vom vedea… Cert este că a fost o ambiţie personală să nu las echipa asta să dispară, să moară. Eu sunt prieten cu Costi Iacov (n.r. – fost patron al “bancarilor”) şi, mergând la meciurile lor, m-am ataşat de băieţi, de echipă. Dar şi după ce a cedat Iacov echipa am mers la stadion. Anul trecut, la ultimul meci din tur, cu Sportul Studenţesc, fostul patron, Dodu, mi-a zis că el pune lacătul pe club, că nu mai are bani. Am adus eu bani de acasă, vreo 10.000 de euro, şi le-am achitat băieţilor restanţele financiare. Apoi, în primăvară, în trei luni am mai scos, tot din buzunarul meu, 60.000 de euro. Degeaba, ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat…
-Aşa bine se câştigă din avocatură?
-Se câştiga! Acum nu mai e aşa.

“Cei de la BNR sunt contabili”
-Care sunt planurile de viitor?
-Eu vreau să urcăm iar unde am fost. La anul, dacă treaba merge bine, poate cumpărăm un loc în “C”. Nu ştiu… Să vedem şi în funcţie de bani, de cine mai vine lângă mine să investească, pentru că singur n-am cum să merg foarte departe.
-Cât vă costă acum ca să ţineţi echipa?
-Acum, 3.000-4.000 de euro lunar, bani în care intră salariile antrenorilor, baremurile arbitrilor, închirierea terenurilor.
-Dar vine cineva lângă dumneavoastră?
-Poate vine Iacov, dacă îşi scoate şi el banii din investiţiile imobiliare, că vedeţi cât a căzut piaţa. Mai am un prieten italian care vrea şi el să investească, mai sunt şi alţii…
-Dar stadion tot n-aveţi…
-N-avem, dacă aşa au vrut cei de la BNR! Oamenii ăia n-au nicio treabă cu fenomenul sportiv, ei sunt contabili, nu ştiu decât cifre. Ies cifrele cum şi cât vor ei, OK! Nu ies, îţi întorc spatele! Arena din Cotroceni stă pustie, nu joacă nimeni acolo, dar ce vreţi, aşa gândesc ei că trebuie procedat. Recent, primarul din Fundulea ne-a chemat să jucăm la ei, că ne pune stadionul gratis la dispoziţie, dar parcă nu ar fi locul nostru acolo, noi suntem Progresul Bucureşti, nu Progresul Fundulea!

Antrenorii de la copii, neplătiţi un an!
Pe lângă grupele de jucători născuți în 1991 şi 1992, care evoluează atât în campionatul de seniori al Municipiului Bucureşti, cât şi în cel de juniori republicani, AS FC Progresul mai are în componență și grupe de puști cu vârste până în 7 ani!

Până la 14 ani, micuţii trebuie să apeleze la părinţi pentru a-şi cumpăra echipament şi mingi. În plus, li se percepe o taxă lunară de 50 de lei. La cei mai mici, antrenor este fostul internaţional Bruno Grigore, de la Sportul Studenţesc. El a dezvăluit – confirmat şi de ceilalţi – că “până în vara asta, un an nu am văzut niciun ban, noi, antrenorii de la copii şi juniori! Când mergeam la vechiul patron, ne spunea că n-are de unde să ne dea, ce să facă? După ce-a venit Tohăneanu şi am luat primii bani, când m-am dus acasă cu 13 milioane şi i-am pus soţiei în mână, să moară de inimă! Credea că i-am furat de undeva, săraca, dacă eu de un an nu mai adusesem un leu acasă!”.

Sursa: ProSport.ro

Deasupra Bucureştiului, cerul încruntat şi plumburiu, care parcă priveşte duşmănos fotbalul de dedesubt, trimite cu o mână ploaia şi cu alta vântul, pentru a se prăvăli asupra unei mulţimi de oameni zgribuliţi, adunaţi pe un maidan din cartierul Pajura.

Progresul, sau ce a mai rămas din echipa care în urmă cu câteva sezoane juca finala Cupei României, întâlneşte pe teren propriu pe FC Chitila. Bucureştenii, cu un lot format din puşti de 17-18 ani, vicecampioni naţionali în urmă cu patru ani, fac cu greu faţă terenului îmbibat cu apă, o adevărată orezărie.

Din tribunele mici de fier ruginit, câteva zeci de suporteri zgribuliţi urmăresc cum “bancarii” se scufundă în noroiul cleios, şi la propriu, şi la figurat, la fiecare gol al adversarilor. A fost 0-3 la final, dar totul a început în pauza sezonului 2008-2009, când, deşi echipa se afla pe locul secund în Liga a 2-a, unul promovabil, clubul a intrat în imposibilitate de plată.

“Existau restanţe către jucători, nu se puteau plăti utilităţile, iar Banca Naţională a pus cireaşa pe tort, după ce într-o perioadă scurtă a trecut la o chirie pentru stadion de la 800 de dolari la 40.000 de euro pe lună. Domnul Dodu a renunţat la SC FC Progresul Bucureşti, care a intrat în faliment”, spune Daniel Păun, actualul antrenor al Progresului.

După ce echipa s-a desfiinţat, Bogdan Tohăneanu, avocat şi suporter vechi al “bancarilor”, a fost de acord să suporte cheltuielile pentru o echipă de liga a patra, doar pentru a nu se pierde numele de Progresul. Singurii care l-au mai ajutat au fost Cornel Dinu, ex-preşedinte al grupării, şi Marin Dună, atacant în vremurile de glorie. Unde sunt ceilalţi “bancari”?

La fel ca Poli Timişoara
Situaţia în care se află Progresul e asemănătoare cu cea a celor de la Poli Timişoara. Foloseşte emblema, numele, culorile şi palmaresul vechii echipe, deşi, după ceea ce se găseşte în acte, nu e vorba de acelaşi club.

Spre deosebire de susţinătorii bănăţenilor, care au renegat trupa lui Zambon, fanii Progresului au rămas alături şi, aşa puţini cum sunt, o încurajează la fiecare meci. Progresul şi vechea Poli Timişoara sunt colege în Liga a patra bucureşteană, în serii diferite.

Sursa: http://libertatea.ro/stire/progres-in-noroi-262061.html