SECTORUL B

Mesaj afisat de suporterii bancari la meciul FC National - FCM Bacau, ultima etapa din sezonul 2004/2005:

POZE

Astazi, Progresul Bucuresti ajunge la o vârstă respectabilă, împlinindu-se 65 de ani de la înfiinţare, eveniment ce a avut loc miercuri, 10 mai 1944 la Răşinari. Dar de ce s-a infiintat Progresul la Răşinari şi nu la Bucureşti?

Legenda spune că, alertată de bombardamentul devastator efectuat de aviaţia americană asupra Bucureştiului în ziua de marţi 4 aprilie 1944, conducerea Băncii Naţionale a României a decis în regim de urgenţă ca Serviciul de Fabricaţie a Biletelor Bancare ce avea pe atunci importantul rol de a asigura permanent masa monetară în condiţiile de inflaţie generate de război, să fie strămutat în micuţa localitate de lângă Sibiu. Zis şi făcut. Foarte curând utilajele necesare, salariaţii care le deserveau şi familiile lor ajungeau la Răşinari.

Imediat dupa instalare, domnii Traian Patrascu si Nicolae Pop au luat o initiativa laudabila si, cu sprijinul unor tineri tipografi mari iubitori ai fotbalului, au pus bazele echipei BNR Bucuresti, bunica actualei FC Progresul Bucuresti, la 10 Mai 1944.

Si pentru ca tot vorbim despre acest eveniment notabil credem ca ar fi normal sa-i cunoastem pe toti cei 24 de membri fondatori ai echipei Bancii Nationale a Romaniei pentru a ne aminti intotdeauna cu respectul cuvenit:

Ion Anghel (Tăticu’)-tipograf, Dobre Băjenaru (Ică)-maÅŸinist, Gheorghe Ciuplea (Ciclistu’)-legător, Sever Georgescu-ucenic tipograf, Ion Ionescu (Å¢iganu’)-maistru tipograf, Petre Lambru (Mosor)- ucenic tipograf, Cornel Lupea-ucenic tipograf, Nicolae Maier-mecanic, Iosif Micu (PiÅŸta)-tipograf, Dumitru Mihăilă (Mitică)-galvanizator, Gheorghe Mihăilescu-tipograf, Petre Mihăilescu (Topitu’)-ucenic tipograf, Traian PătraÅŸcu (Sică)-funcÅ£ionar, Nicolae Pop-ÅŸeful Serviciului de FabricaÅ£ie a Biletelor Bancare, Pascu PoÅŸtaÅŸu (TâncăbeÅŸti)-ucenic tipograf, Mihai Preda I (Lala)-ucenic tipograf, Ernest Rădulescu (Doctoru’)-tipograf, Dumitru Rotărescu (Tică)-ucenic tipograf, Constantin Stoian I (Stalin)-ucenic tipograf, Constantin Stoian II-ucenic tipograf, Nicolae Åžandru-maÅŸinist, Marin Tudorache (NaÅŸ Marin)-tipograf, Vasile Vasilescu-ucenic tipograf, Grigore Vasilian (Mutu’)-maÅŸinist.

ISTORIE Progresul

Progresul si-a incetat activitatea de mai bine de o luna si in tot acest timp nu s-a mai auzit nimic despre viitorul echipei noastre. Clubul nu este desfiintat, dar nici nu se stie daca va reveni, si nici unde (pe ce stadion) ar putea reveni.

Astfel, din dorinta de a mentine viu spiritul Progresului am organizat duminica trecuta Cupa Suporterilor Bancari - editia a 3-a. Primele doua editii s-au desfasurat in iulie 2007, respectiv aprilie 2008, si am mai scris la vremea respectiva despre ele.

Situatia de acum insa este total diferita fata de ce era atunci. In conditiile de fata, se pare ca tot ceea ce mai exista din Progresul suntem noi, suporterii.

Multi dintre noi cu gandul in alta parte, la o minune ce ar putea readuce Progresul la viata, ne-am adunat in jur de 30 de baieti, cei care mergem de obicei la meciuri acasa si in deplasare. Sau corect ar fi sa zic “mergeam”? …
S-au format 8 echipe de cate 4 jucatori. S-au tras la sorti doua grupe de 4 echipe, apoi locurile 1 si 2 din grupe au jucat semifinalele si finala. Am fost mai bine organizati decat data trecuta si per total a fost cea mai reusita editie a C. S. B. de pana acum. Unele din echipe si-au cumparat din timp tricuori de o anumita culoare, astfel incat pe teren sa putem deosebi mai bine jucatorii.

Tot turneul a tinut aproximativ 6 ore, si s-a desfasurat pe un teren sintetic din Bucuresti. Cei ce s-au clasat pe primele doua locuri au primit la sfirsit cate o medalie de castigator, respectiv de finalist.

Cu speranta ca ne vom vedea cu bine cat de curand la a 4-a editie, si poate cine stie, la vara s-ar putea intampla minunea sa mai vedem meciuri ale Progresului in Cotroceni. Inchei aici aceasta cronica si va invit sa vedeti mai jos si cateva poze de la C. S. B. 3 :

[Show as slideshow]

 

CSB, NOUTÄ‚Å¢I Progresul, suporterii bancari

In timp ce lumea fotbalului il plangea pe arestatul Gigi Becali, undeva, in selectul cartier Cotroceni, se petrecea un fapt trecut neobservat: clubul de fotbal Progresul era desfiintat. Cu jandarmi si executori judecatoresti. Aceasta este povestea ultimei zile dintr-o istorie inceputa in al doilea razboi mondial si ajunsa la ultima scena: cea a trofeelor scoase in graba din baza evacuata pentru neplata datoriilor.

Cu datorii fata de angajati si fata de fotbalisti, sanctionata de FRF si UEFA si cu chiria stadionului neplatita, Progresul Bucuresti, supranumita echipa “bancarilor”, a ajuns sa fie sacrificata tocmai de institutia care infiintase clubul in urma cu peste 60 de ani, Banca Nationala a Romaniei.

Totul a inceput in al doilea razboi mondial, cand alertata de bombardamentul aviatiei americane asupra Bucurestiului la 4 aprilie 1944 conducerea Bancii Nationale a Romaniei a hotarat ca Serviciul de Fabricatie a Biletelor Bancare, ce avea pe atunci importantul rol de a asigura permanent masa monetara in conditiile de inflatie generate de razboi, sa fie stramutat la Rasinari.

“Foarte curand utilajele necesare, salariatii care le deserveau si familiile lor ajungeau la Rasinari. Imediat dupa instalare domnii Traian Patrascu si Nicolae Pop au luat o initiativa laudabila si cu sprijinul unor tineri tipografi mari iubitori ai fotbalului au infiintat la 10 mai 1944 Echipa BNR Bucuresti, bunica actualei FC Progresul Bucuresti“, scrie Valentin Caltut, in cartea “Fotbal in Parcul cu Platani“.

Terenul pe care se afla Complexul Sportiv Cotroceni a fost donat prin decret in decembrie 1865 de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza Societatii si Dare de Semn, aceasta avand sa fie prima grupare cu caracter sportiv din Romania.

“Am scos cupele pe geam”

Locul unde a luat nastere prima societate sportiva a fost luat cu asalt, la 7 aprilie 2009, de catre jandarmi si executori judecatoresti.

“In ultima zi, jandarmii au venit la sediul clubului si ne-au spus sa plecam. Cei care iesisera din cladire nu mai puteau sa intre. Asa ca, daca vroiam sa mai scoatem cate ceva de acolo trebuia sa scoatem pe geam, eu eram inauntru, altcineva era afara si-i pasam ghivecele de flori, cupele si ce mai ramasese pe acolo”, a povestit crainicul stadionului George Predut.

Oamenii se asteptau, dar nu credeau ca va fi atat de rau. “In ultima saptamana se stia suta la suta de ziua in care urma sa se termine totul . Era o atmosfera grea, apasatoare, ca la o inmormantare. Am vazut marea majoritate a angajatilor care aveau zilnic lacrimi in ochi, lacrimi pe care incercau sa le ascunda. Sincer, lacrimi am avut si eu, in suflet”, a povestit si portarul Radu Sardescu, ultimele zile petrecute in Cotroceni.

De un an jumatate in tricoul echipei din Parcul cu Platani, Sardescu a spus ca incertitudinea plana inca din iarna, de la terminarea turului. “Dar nu a crezut nimeni ca se va ajunge aici”.

Conducerea clubului a fost evacuata, iar jandarmii au preluat, treptat, controlul intregii baze sportive.

Evacuarea echipei din Cotroceni putea fi evitata. “Conducerea se putea opune executarii. Era intr-adevar un ordin judecatoresc, insa era dat de prima instanta, si nu unul definitiv. Existau cai de atac ale deciziei, se pare ca cei din conducerea clubului nu s-au interesat prea mult de aceste aspecte”, a spus un fost angajat.

Daca in 97-98 echipa platea o chirie lunara de 900 de dolari pentru stadion, din anul 2000 BNR a inceput sa perceapa o chirie din ce in ce mai mare, ajungandu-se in sezonul 2007-2008 la 40.000 de euro. Problemele financiare ale echipei Progresul au aparut inca din august 2008, cand fotbalul romanesc nu era sub spectrul crizei economice, atat de des invocata ca scuza in ultimul timp.

Salariile fotbalistilor si ale angajatilor clubului nu au mai fost platite de mai mult de sapte luni. Doar in ianuarie si februarie acestia au primit o parte din banii cuveniti.

Suporterii unei echipe “altfel”

A fost inceputul sfarsitului dupa 65 de ani de istorie, timp in care mari fotbalisti au jucat la Progresul, de la Ozon la, Mateianu, Oaida sau Dudu Georgescu.

Unii fotbalisti au crezut pana in ultimul moment ca echipa va renaste. “Progresul a fost ceva aparte, atmosfera de acolo nu se poate compara cu nimic, era ceva special. Si ce e si mai trist e ca in ultimul an se nastea sau se nascuse acolo o mare echipa! O echipa cu care toti progresistii se mandreau si in care isi puneau mari sperante. Eram un grup unit, baieti de mare caracter. Chiar spunea un suporter mai in varsta, ca asemenea echipa nu a mai fost la Progresul de zeci de ani, cam de pe vremea lui Oaida, marea legenda a echipei”, a spus Radu Sardescu.

Pe langa fotbalistii de legenda, ceea ce a dat savoare acestei echipe au fost suporterii. Progresul nu a fost una dintre echipele care se pot lauda cu foarte multi, comparativ cu rivalele din Bucuresti. Insa cei care au sustinut echipa din Parcul cu Platani erau altfel.

Pe vremuri, Progresul era echipa iubita de actori, de mica burghezie, de artisti. Isi sustineau echipa cu frenezie si distinctie in acelasi timp, o combinatie ciudata, greu de imaginat pe un stadion de fotbal.

Cristian Oanta, un suporter in varsta de 50 de ani, spune fara ocolisuri ca “Progresul a fost aerul, lumina si viata sa”, lucru poate greu de inteles de catre cei mai putin atasati de acest sport. Isi aduce aminte cum, in 1971 pe stadionul Republicii, Progresul invingea pe SN Oltenita cu scorul de 1-0. Era primul meci pe care il vedea pe viu cu echipa de care se indragostise de putin timp. Mai exact, in ultima etapa din returul campionatului 1970-1971, “cand de fapt echipa noastra a si retrogradat”, isi aminteste Cristian.

Pasiunea avea si un mic substrat politic. “Progresul nu a fost protejata niciunui minister“. Si inca unul estetic: “Bleu-albastru sunt niste culori care te linistesc, nu te irita!”

Meciurile din cupele europene, victoriile asupra granzilor din Liga I, Dinamo, Steaua si Craiova, fotbalisti precum Tevi, Pena, Ciugarin sau Niki Dumitriu, dar si ultima echipa dinaintea desfiintarii sunt tot atatea motive care-l fac pe Cristian Oanta sa ramana cu Progresul in suflet.

La 17 ani, George Predut a prins prea putin din vremurile de glorie, ultima mare performanta, un loc doi in campionat, acum sapte ani. Insa astepta noi succese. “Progresul m-a influentat, m-a ridicat, m-a facut fericit. E o parte din viata mea. De cand ma stiu nu am conceput sa tin cu o alta echipa. Progresul, FC National pe-atunci, ma reprezenta cel mai bine, era tot ce puteam sa vreau de la echipa. Suporteri din cei mai buni si sufletisti, echipa era aproape de mine, echipa cartierului, si avea aerul acela, nespecific fotbalului de la noi, eram diferiti, si nu in ultimul rand culorile, care erau unice”, a povestit el.

Pentru Vlad Spasinovici, un alt suporter al bancarilor, Progresul reprezinta echipa care l-a atras cand era copil. “Prima data am mers la un meci al Progresului in primavara lui 2006, la meciul cu Farul din semifinalele Cupei Romaniei, terminat 4-1. M-a impresionat atmosfera de la stadion si mai ales jocul Progresului, pe atunci numit FC National”, povesteste tanarul de 18 ani.

Fascinat de trecutul gruparii, “ce nu poate fi comparat cu trecutul comunist al Stelei si al lui Dinamo, de traditia, istoria, faptul ca mereu aceasta echipa a trebuit sa infrunte vremuri si situatii grele create de catre “marile echipe” si nu in ultimul rand de suporterii si calitatea acestora”, Vlad spune ca perioada 2001-2006, reprezinta cele mai frumoase amintiri legate de gruparea bancara. “Am avut o echipa cu care puteam castiga cateva trofee, din pacate nu s-a vrut acest lucru de catre anumite persoane importante”, afirma insa cu amaraciune, fanul Progresului.

Scurt istoric

Ultima oara, echipa a purtat numele Progresul. Pana atunci, a avut alte noua nume, in cele sase decenii. Primul meci a fost un amical, la 22 iunie 1944, cand BNR Bucuresti a infruntat Universitatea Cluj. Refugiata la Sibiu din cauza Diktatului de la Viena, gruparea clujeana a fost invinsa de echipa care se nascuse cu mai putin de doua luni in urma. Un an mai tarziu, disputa primul sau meci oficial, BNR Bucuresti - Zimmer Bucuresti 5-0, in Campionatul districitual al Capitalei.

In urmatoarele zeci de ani, Progresul a terminat de patru ori pe locul doi in campionat. A castigat o data Cupa Romaniei, in 1960, cea mai mare reusita din istoria clubului. Inaintea desfiintarii, era in liga a doua, pe locul doi. Daca rezista cu banii, ar fi putut promova in primul esalon.

De cateva saptamani insa, urmele acestei istorii au fost sterse cu totul. Fotbalistii isi cauta locuri in alte echipe, cei o suta de angajati isi asteapta cartile de munca, iar copiii care jucau pe terenurile de la Progresul nu mai au centru de pregatire.

Ramasi fara echipa, unii suporteri, printre care si Cristian Oanta, sustinator al echipei de 38 de ani, isi pastreaza, totusi, speranta: “Cu siguranta Progresul va reveni, nu conteaza de unde si nici cine va reinvia spiritul bancar!”.

Articol de Andreea Patru

Sursa: Front News

DIN PRESÄ‚, ISTORIE Cotroceni, Progresul

Sunt umilit si coplesit de tristete. Am banuit intodeauna ca e posibil sa ajungem aici dar acum imi dau seama ca de fapt nu am crezut niciodata ca aceasta nenorocire se va si intampla.

Sunt suporter al acestei echipe de cand ma stiu si merg pe Cotroceni de aproape 11 ani. 11 ani in care Progresul mi-a schimbat viata!!! Am avut prilejul sa cunosc niste oameni extraordinari (suporteri, jucatori si alti angajati ai clubului) de la care am avut ce invata; am legat prietenii de neclintit si am acumulat lectii de viata nepretuite mergand in deplasari dupa echipa si incercand sa contribui la traditia acestui club prin activitatea mea de suporter.

Sunt trist dar nu pot sa nu sper la o revenire … la o renastere. Am mai fost noi pe-aici si in anii ‘80 cand fostul regim ne-a mutat tribunele in actualul complex sportiv Dinamo si am retogradat in C ca si desfiintati. La acea vreme nu ar fi banuit nimeni ca acest club va urma sa joace in Europa sau ca va juca finale de cupa si meciuri cu titlul pe masa. Nu credea nimeni ca Progresul (FC National) urma sa aiba cel mai modern stadion din Romania si ca Steaua, Dinamo si Rapid se vor impedica atat de des de noi!

Asa ca pentru mine nu e nimic mai prejos de certitudine faptul ca acest club va avea parte de vremuri bune din nou! Depinde insa si de noi! Trebuie sa ramanem FIDELI PROGRESULUI IN CONTINUARE orice ar fi si oriunde va ajunge acest club in viitor!

Povestea nu se incheie aici!

Vali - suporter Progresul 1944

ARTICOLE